Dăruiesc ziua mea copiilor din Tabăra Yuppi / A születésnapomat a Yuppi Tábor gyerekeinek adományozom
Júlia Zsigmond Yuppi Camp
A nevem Zsigmond Júlia, egy online hirportálon játszom szerkesztgetést, de leginkább irni szeretek, föleg olyan csodákról, amik megváltoztathatják az életünket. Több izben firkálttam a Yuppiról is, mivel - annak ellenére, hogy még egyetlen táborban sem vettem részt, csak beszélgettem szervezőkkel, manókkal - nagyon fontos dolgokat tanultam a cukorbeteg gyerekektől. Ők juttatták eszembe, hogy különösebb akadályok hiján is túl sokszor csak takaréklángon lobogtatom az életem, pedig még szűk korlátok közt is lehet korlátlanul merészet álmodnunk, és sokkal, de sokkal több jóra és szépre vagyunk képesek, mint ahogy azt valaha gondoltuk volna. Ezt szeretném megköszönni a Yuppi-nak azzal, hogy neki ajándékozom a születésnapomat.
Ismerd meg Júliát!
Hogy miért éppen most ajánlottam fel a születésnapomat a Yuppi-nak?
Egyszerűen szuperjó ötletnek tartottam, mikor megnéztem Zsuzsa videóját. Amikor meghallottam, hogy ő 25-én született, akkor újra felkaptam a fejem: én szeptember 26-án születtem - milyen jó is lenne, ha minden napra jelentkezne valaki, aki elajándékozná a Yuppinak a születésnapját! Idén amúgy még az a különlegessége a születésnapomnak, hogy 28 évvel ezelött egy péntek délután jöttem világra, és most is éppen pénteken ünnepelhetek.
Hogy melyik volt az eddigi legemlékezetesebb szülinapi ajándékom?
Pont egy meglepetéses. :) Az egyetemi éveim alatt nem volt igazi buli a születésnapjaimon, mert akkor még többnyire mindenki (sokszor én is) otthon volt (am), nem pedig Kolozsvárott. Néhány éve viszont úgy alakult, hogy hamarabb felköltöztem, a nagy napon még valami dolgom is volt, de utána teljesen egyedül maradtam, és eléggé szomorú voltam. Próbáltam elérni pár kedves embert, akikröl tudtam, hogy már szintén Kolozsvárott vannak, köztük a legkedvencebb barátaim, de senki nem ért rám. Végül estefelé csak találtam két emberkét, akikkel beültünk egy cukrászdába, és akik aztán kedvesen hazakisértek. Ott várt aztán, amire nem gondoltam volna: nyitom az ajtót, kapcsolom a villanyt, s hát egy halom léggömb száll velem szembe, körülöttem pedig a barátaim énekelnek rám áldást. Picit sem sejtettem. Annál nagyobb volt az öröm. Torta, jóbor, társasjáték aztán. Hát igy. :)
__________________________________________________________________________________________
Mă numesc Julia Zsigmond, sunt editor la un portal de știri, dar cel mai mult îmi place să scriu, în special despre lucruri minunate care pot să ne schimbe viața. Am creionat și Tabăra Yuppi în diverse culori, în mai multe articole, pentru că deși nu am luat parte la niciuna dintre taberele organizate, am discutat mult cu organizatorii și Amicii voluntari aflând lucruri foarte importante despre copiii cu diabet. Datorită lor mi-am dat seama că deși nu trebuie să depășesc obstacole deosebite, de prea multe ori nu investesc tot ce pot în viața mea, că visele cele mai mărețe își pot face loc și între cele mai restrictive limitări și că suntem capabili de mult mai mult bine și frumos decât am crede vreodată. Pentru toate acestea, aș vrea să îmi arăt recunoștința pentru Tabăra Yuppi dăruindu-mi ziua de naștere proiectului lor.
Cunoaște-o mai bine pe Julia!
De ce tocmai acum îmi dăruiesc ziua de naștere Taberei Yuppi?
Mi s-a părut o idee foarte bună, după vizionarea filmulețului cu Zsuzsa. Când am aflat că ziua ei de naștere este în 25, atunci am tresărit, ziua mea este pe 26 septembrie - m-am gândit ce bine ar fi dacă în fiecare zi câte o persoană și-ar dărui aniversarea Taberei Yuppi. În acest an, ziua mea este foarte specială pentru că în urmă cu 28 de ani am venit pe lume într-o vineri și în acest an aniversarea mea este tot vineri.
Care a fost cel mai memorabil cadou de ziua mea de până acum?
O surpriză. :) În anii de studenție nu au fost organizate petreceri pentru aniversările mele, pentru că pe vremea aceea toți prietenii mei (deseori chiar și eu) erau (eram) acasă și nu în Cluj. În ultimii ani însă, întotdeauna reveneam la Cluj cu mult timp înainte de începerea anului școlar, în plus în ziua cea mare mai aveam și treburi de rezolvat, iar după ce terminam rămâneam complet singură și eram destul de tristă din această cauză. La una din aniversări, am încercat să contactez câțiva oameni dragi mie, despre care știam că sunt și ei deja la Cluj, printre aceștia erau și cei mai buni prieteni ai mei, dar nu avea nimeni timp de mine. În final, spre seară am găsit totuși doi prieteni cu care am mers la cofetărie și care apoi m-au condus acasă. Acolo mă aștepta ceva la care nu m-aș fi gândit: deschid ușa, aprind becul și văd o grămadă de baloane care vin spre mine, în jurul meu prietenii îmi cântau urări și mă felicitau. Nici nu bănuisem că se va întâmpla așa ceva, astfel, bucuria mea a fost cu atât mai mare. Tort, vin bun, jocuri. Așa a fost :)
Recomandă-le prietenilor această campanie.
în beneficiul